[Cronica de film] – Black Panther (2018)

Black Panther este primul film din Marvel Cinematic Universe cu un super-erou negru ca personaj titular, primul film in MCU neregizat de un tip alb si primul film cu buget de super erou in general care aduce multi actori talentati de culoare intr-un loc in lumea noastra care n-a fost niciodata colonizata si nici nu are influenta in istoria sa.
Inca ratacindu-se dupa moartea tatalui sau, T’Challa (Chadwick Boseman) se intoarce in secretoasa tara Wakanda pentru a prelua mantaua regelui. In curand judecata sa si rezolvarea sunt testate cand vechiul inamic Ulysses Klaue (Andy Serkis) reapare și aduce cu el un duh poate chiar mai mortal – Erik Killmonger (Michael B. Jordan).
Wakanda este o țară plină de viață – atât de mult ca și cum ar fi propriul său caracter. Cladirile, masinile, tehnologia si lucrurile sunt un mix de viitor si traditional. Îmbinand realul cu imaginarul ajută Wakanda să se simtă ca un real, trăit în loc și efecte speciale generale în Black Panther sunt incredibil de bine făcute. Ulterior, atunci când există acele momente în care CGI nu este la același nivel cu restul filmului, este mai rău, ceea ce nu este foarte ok. Wakanda este un loc care a fost lăsat să prospere fata de restul lumii și asta datorită multor oameni de știință și inventatorilor, inclusiv sora mai mică a lui T’Challa Shuri (Letitia Wright). Shuri este un personaj care fura aproape fiecare scenă în care se află cu umorul și relativitatea ei. Ea și T’Challa se simt ca frații potriviți, iar cu mama lor Ramonda (Angela Bassett) sunt o unitate de familie puternică.
În unele privințe, Black Panther se simte mai degrabă dintr-un film ansamblu deoarece există atât de multe personaje grozave, înzestrate în jurul lui T’Challa. Există Okoye (Danai Guria), șeful Dora Milaje, o forță de securitate a femeii Wakanda, care este atât de dura, Nakia (Lupita Nyong’o) un spion pentru Wakanda, iar liderul lui M’Baku (Winston Duke) al tribului Jabari care este un personaj surprinzător de stratificat. Fiecare dintre ei are momente să strălucească, dar T’Challa este rareori susținută datorită performanței stoice și convingătoare a lui Boseman ca un om care încearcă să fie atât un rege, cât și un super-erou. Killmonger este un mare ticălos și un adversar venerabil pentru T’Challa. Este un ticălos fascinant, pentru că, deși este clar că e tipul rău, modul în care își spune raționamentul te face să ajungi acolo unde vine. Actiunile sale nu sunt in nici un fel condonabile, dar motivele pentru actiunile sale sunt de inteles.
Coloana sonora a filmului este asigurata de Kendrik Lamar, fiind si producatorul albumului Black Panther. Am doua melodii pe care le ascult si acum pe repeat si imi plac la nebunie.

Pacing-ul din Black Panther este uneori neuniform. Există multe lucruri pe care trebuie să le înfățișezi pentru a arăta Wakanda și pentru a introduce această societate și oamenii ei, care este grozavă și foarte plăcută, dar există ceva care ar fi putut avea mai multe detalii sau ar fi fost mai scurte și care totuși au obținut aceleași informații.
Black Panther este un film minunat. Este interesant și surprinzător de amuzant – echilibrează perfect umorul, care este în mare parte determinat de caracter, și momentele sale grave. Black Panther acoperă o mulțime de genuri : politic, thriller de spionaj în anumite privințe, este vorba despre familie și moștenire, precum și despre un film cu super-eroi plin de actiune.
Atentie! STATI PANA LA SFARSIT! Filmul are doua scene post-credits 🙂
Filmul Black Panther este de astazi in cinematografe in format 3D, distribuit de CineForum.

 

Written by

543   Posts

“Because we all need to believe in movies, sometimes.”
View All Posts
Follow Me :

3 thoughts on “[Cronica de film] – Black Panther (2018)

Lasă un răspuns