Despre mine

“We live in a box of space and time. Movies are windows in its walls. They allow us to enter other minds, not simply in the sense of identifying with the characters, although that is an important part of it, but by seeing the world as another person sees it.” Roger Ebert

Cu mai mulți ani în urmă, mersul la cinema era, pentru mine, un eveniment care avea loc de maxim cinci ori pe an. Astăzi, vizionarea filmelor și a serialelor și mersul la cinema reprezintă cea mai mare pasiune a mea, de care sunt foarte mândră și, în același timp, încântată.

Cu timpul, am început să mă duc, tot mai des, la cinema, deoarece îmi doream să urmăresc cât mai multe filme, iar toate îmi stârneau curiozitatea, pentru că, până atunci, nu văzusem prea multe. Nu știam ce genuri de filme îmi plac, nu știam care este filmul și/sau serialul meu preferat, nu aveam habar de IMAX sau 4DX. Toate acestea fac parte, în prezent, din lumea mea. Pot spune că merg la cinema o dată la o săptămână, două.

Pentru mine, filmele sunt, în primul rând, o modalitate eficientă de a mă deconecta de la lumea reală și de a călători, de fiecare dată, cu imaginația și cu gândul într-un alt univers, cel al ficțiunii, alături de personaje, mai mult sau mai puțin, simpatice. Spre exemplu, două ore, în care îmi pot folosi imaginația, pentru a crea situații, despre care cred că vor avea loc sau să fac chiar opusul, să dau frâu liber propriei imaginații și să permit acțiunii să mă ghideze, prin tot felul de întâmplări, locuri și învățături, mă ajută foarte mult să uit de orice fel de supărare și să mă concentrez asupra filmelor și serialelor, pe care le urmăresc cu interes, încărcându-mă cu nesfârșit val de optimism, plăcere, bucurie și energie pozitivă.

 

De asemenea, fiecare proiecție cinematografică conține o morală, o zicală după care ne putem ghida, în viața de zi cu zi, sau pe care ne-o putem aminti, din când în când, și să ne inspire – de exemplu: “Bohemian Rhapsody”, “Instant Family”, “Creed II” -. Prin intermediul filmelor, îmi este mai ușor să mă exprim și să nu mă mai gândesc la realitate, care, din păcate, nu este mereu atât de strălucită.

La un moment dat, am stat și m-am gândit serios dacă ar exista o așa-zisă poreclă, care să mă reprezinte ca persoană și, în același timp, să îmi definească, cu succes, marea mea pasiune, din timpul liber. În acest moment, sunt fericită și încântată să vă anunț că mi-a venit în minte o poreclă, pe care o consider potrivită pentru mine și pe care doresc să vi-o împărtășesc și vouă. Porecla este următoarea: “Cinefila călătoare”.

Această poreclă am gândit-o astfel: am ales termenul “cinefila”, deoarece sunt pasionată de filme, seriale și tot ceea ce ține de sfera cinematografică, iar cuvântul “călătoare” l-am ales să facă parte din construcția poreclei, fiindcă sunt de părere că filmele reprezintă un fel inedit și spectaculos de călătorie cu gândul și cu imaginația într-o lume altfel, definită de ficțiune, mister și imprevizibil.

Cu ajutorul acestui blog, urmăresc să-mi exprim părerea despre cât mai multe filme și voi încerca să vă conving asupra calității lor cinematografice, dacă merită sau nu să fie vizionate. Oh, am atâtea de scris!! Sunt atât de bucuroasă că, acum, am o modalitate de a-mi exprima opiniile liber, știind că nu sunt singura care suferă, alături de aceste povești.