_v2 Afis 500x700mm+5mmbleed
  • Traducere Dana Coseru
  • Regie Radu Ghilas
  • Durata 1 h si 20 de min
  • Distributie: Emil Coseru, Doina Deleanu si Dumitru Georgescu

Cand spui cuvantul fericire, te gandesti la toate lucrurile care te-au facut fericit de-a lungul vietii tale dar, cand te gandesti ca nu mai ai mult de trait incerci sa-ti reamintesti toate acele momente in care ai trait cu adevarat. Ce-ai avut si ce-ai pierdut.

Fericirea e acea parte din univers care daca nu stii cum sa o mentii vie ea se evapora, dispare ca fiecare respiratie care se opreste atunci cand murim. Chiar daca, am fost la premiera a doua a piesei Cand fericirea se afla in trecut am decis sa o mai vad odata pentru ca aceasta piesa e sensibila, delicata si are un subiect care ar trebui sa ne priveasca pe toti.

Este un spectacol dedicat nu doar oamenilor +50 sau -50. Este pentru toate varstele. Tradusa de Dana Coseru piesa ne infatiseaza in fata noastra o familie al carui destin este retrait. Nasterea, viata si moartea reprezinta constante in destinul unui om, doar iubirea este variabila. Emil Coseru este acel tata care simte ca se apropie de sfarsit si desi stie ca este bolnav, isi povesteste viata cu zambetul pe buze. Doamna Doina Deleanu apare la inceput ca o fotografie urmând ca mai apoi sa devina din ce in ce mai prezenta. E o prezenta absenta si totusi plina in constiinta barbatului.

Scena dintre doamna Doina si domnul Coseru in care isi reamintesc toate momentele petrecute impreuna transmite acea conexiune pe care o vezi doar la cuplurile care sunt impreuna de peste ani si te gandesti doamne cat de mult s-au iubit cei doi. La un moment dat se vorbeste despre fiul lor insurat si cu un doi copii (al doilea fiind pe drum) interpretat de Dumitru Georgescu.

Cu un comportament rece fata de tatal sau pare ca inca nu stie cine este insa, afla un adevar care il schimba complet viata: este adoptat. In timp ce il priveam cum joaca imi transmitea o sensibilitate si o emotie cum nu o mai vazusem pana acum la ceilalti actori. Probabil ca de aceea am ales sa scriu pe blog de el si pentru ca mi-am dorit sa afle de existenta mea. Sa stie ca exista cineva care isi doreste ca el sa-si duca munca pana la capat, sa ajunga cat mai departe pentru ca merita. M-a emotionat foarte mult scena dintre tatal si fiul in care tatal ii spune ca desi este adoptat il va iubi mereu. M-a surprins placut sa vad ca desi nu a mai fost premiera, sala a fost plina.

O recomand cu toata caldura si imi doresc ca piesa sa aiba multe reprezentatii de acum inainte. E una dintre acele piese care merita sa fie vazute la infinit.

Piesa are loc in sala Studio Teofil Valcu (Teatrul National Vasile Alecsandri Iasi)

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns