Imi era atat de dor sa ma reintorc in sala de cinema asa ca dupa multa vreme am ales sa vad un film romanesc. Cum filmele romanesti sunt preferatele mele m-am atasat de acest film din mai multe puncte de vedere . Actorii au fost alesi cum trebuie, muzica se impleteste atat de bine cu peisajul filmului incat ai senzatia ca esti acolo in mijlocul Baraganului.

Dupa parerea mea, filmul este foarte dureros si sinistru pentru ca imaginandu-ti prin ce au trecut acei oameni nu te poti gandi decat la moarte si boala. (Libertatea) este cuvantul cheie al filmului. Pentru mine Libertatea inseamna sa ma teleportez departe de bârfa si de rautatea celor din jur incercand sa traiesc fiecare zi pana cand bataile inimii mele ar inceta sa mai bata.

Cuplul meu preferat din film este Ana Blajinu fata unui om instarit (Olimpia Melinte) si Ion Blajinu (Cristian Popa-Secretul Mariei, Narcisa Salbatica, Fetele Marinarului, My Baby, In familie). Acum stiu de ce toate fetele erau innebunite dupa Cristian Popa. Sper sa il vad jucand si in teatru candva.

În timpul unei nunți, un profesor de istorie din Herculane este luat cu forța de comuniști, alături de soția lui și de alți șapte oameni. Grupul e deportat în Câmpia Bărăganului, unde trebuie să supraviețuiască într-o zonă pustie și aridă în condiții infernale. Ei sunt doar câțiva dintre cei 40.000 de oameni strămutați de comuniști din Banat în Bărăgan în 1951, în ceea ce s-a numit ”Siberia românească”. Filmul este adaptat dupa nuvela „Proiecte de trecut” de Ana Blandiana si inspirat din fapte reale.

Este atat de trist sa vezi cum oamenii se lupta intre ei pentru apararea celor dragi, foame si frig. Nu-i usor sa traiesti in singuratate atata vreme aproape uitand de existenta ta. In timp ce ma uitam la film, mi-am dat seama ca ei se luptau practic pentru a creea un viitor alaturi de copii lor in acele conditii in care mereu existau conflicte si lacrimi. Unele secvente imi faceau pielea de gaina.

Apreciez foarte mult ca actorii au lucrat fara machiaj. Naturaletea lor ne-a aratat ca avem cei mai frumosi actori.

In concluzie, filmul merita din plin nota pe care o are si cand vezi cele doua ore iti dai seama ca s-a muncit in conditii foarte greu de suportat pentru a creea un film alb negru. De pe vremea comunismului. Sper sa ia cat mai multe premii pentru ca fiecare actor in parte trebuie respectat si iubit pentru ceea ce face.

A primit Premiul publicului pentru film românesc la Festivalul internațional de film Transilvania 2020.[2]

Lasă un răspuns

Articolul următor

[Piesa de teatru] - D'ale Carnavalului de Ion Luca Caragiale

lun iul. 26 , 2021
Ultimul spectacol pe care l-am văzut înainte ca pandemia să închidă teatrele a fost un text suprarealist regizat de Alexandru Dabija (pe 4 martie, am […]
%d blogeri au apreciat: