[Cronică de film] – Halloween (2018)
Nu cred ca este cineva care sa nu fi auzit despre celebrul Michael Myers care si-a ucis sora in varsta de 6 ani. Dupa ce a fost inchis, ucis, reinviat si acum inchis la spitalul de psihatrie, Michael reuseste sa evadeze in cel mai recent film, si anume Halloween, regizat de David Cordon Green.
Dintre toate seriile de filme Halloween pe care le-am vazut, pot spune ca aceasta parte m-a socat, cu toate ca are parti bune si parti rele. Mi s-a parut un film sadic pentru ca toata lumea se intreaba ce simte Michael Myers cand ucide si pentru ca nu as vedea Halloweenul fara el. John Carpenter a creat un personaj care evolueaza cu fiecare film si, care in final ajunge sa piarda lupta. Finalul e de-a dreptul cutremurator si ne-arata intr-un sfarsit cum Michael se lupta cu cea care vrea sa il ucida Laurie Strode.
Devenind atat de obsedata sa-l ucida, Laurie Strode isi creeaza propriul arsenal de arme. Aceasta nu poate trai cu gandul ca Michael Myers umbla liber si ucide oameni nevinovati.
Soundtrack-ul filmului este genial si nu pentru ca John Carpenter a lucrat la el ci, pentru ca te duce intr-o lume imaginara unde fanteziile si cosmarurile despre cea mai teribila noapte din an isi fac loc in capul tau.
Ce-mi place la filmul asta este evolutia lui Michael Myers, care ma surprinde si totodata ma face sa compar celelalte filme intre ele, apoi mi-a placut lupta lui cu Laurie. Ce nu mi-a placut absolut deloc au fost unele scene absurde ca sa zic asa si, anume cele cu adolescentii care nu aveau ce sa caute. Nu zic ca a fost un film prost pentru ca nu e chiar asa.
In concluzie va las pe voi sa-l vedeti si sunt sigura ca iubitorii de horror o sa-l adore daca nu macar pe jumatate.
2 thoughts on “[Cronică de film] – Halloween (2018)”