[Cronica de film] – Deads Poets Society (1989)
O drama foarte emotionanta despre valoare morala, pe care cei mai multi dintre noi o catalogheaza ca fiind neimportanta. Dead Poets Society este nici mai mult nici mai putin decat o capodopera a cinematografiei si inca o dovada a talentului incontestabil al lui Peter Wier, dupa parerea mea unul dintre cei mai valorosi regizori ai tuturor timpurilor.
Povestea filmului se axeaza pe experienta de viata a unui grup de studenti, experienta care se schimba radical odata cu aparitia noului lor profesor de engleza Domnul Keating. Cu timpul, acesta ii incurajeaza sa vada dincolo de materialism si placerile puerile ale adolescentei si ii introduce in lumea poeziei, a cuvintelor si intelesurilor ascunse, spunandu-le despre dead poets society. Se pare insa ca nu toata lumea considera laudabila actiune profesorului, iar problemele nu se lasa asteptate, intr-un final extrem de dramatic, ce iti lasa un gust amar.
Jocul actoricesc a fost la superlativ. De la Robin Williams ma asteptam la aceasta prestatie remarcabila, pentru ca intotdeauna l-am considerat unul dintre cei mai mari actori, aici nefacand exceptie in rolul deosebit a profesorului Keating, un om sensibil care experimenteaza fericirea prin poezie, o persoana sincera si altruista, care doreste cu ardoare sa-si impartaseasca pasiunea cu elevii sai.
Adevarata surpriza a fost prestatia lui Robert Sean Leonard (pe care il cunosc bine acum din serialul Tv House MD), un baiat aflat permanent sub dominanta tatalui, care deja ii stabilise rolul in viata, ca si cum parerea lui nu ar conta catusi de putin.
Dead Poets society insista asadar asupra diferentelor dintre oameni, ne arata ca ceea ce unii oameni speciali construiesc cu ardoare si pasiune poate fi distrus cu cea mai mare usurinta de incompetenta si primitivismul altora. Lumea imaginata de Weir, si el cu merite deosebite pentru creearea acestei frumuseti cinematografice, este una dezbinata, aflata intr-o permanenta disputa, intr-un permanent conflict de interese.
Ca sa inchei, Dead Poets Society, este un film de o atmosfera aparte, un film profund. Nu multi sunt cei care sunt capabil sa inteleaga cu adevarat aceasta creatie, si apoi sa o aprecieze corespunzator.
E pe lista mea de „must see” de foarte multa vreme dar nu stiu de ce nu l-am vazut pana acum…sper ca articolul tau sa fie un imbold…