În 1989, când filmul lui Rob Reiner “When Harry met Sally” ajungea în cinematografe, mulţi l-au descris ca pe o actualizare sau o versiune contemporană a clasicului film al lui Woody Allen, “Annie Hall”. Au trecut 26 de ani de când Billy Crystal şi Meg Ryan dezbăteau dacă baietii şi fetele ar putea fi “doar” prieteni, iar acum regizoarea şi scenarista Leslye Headland ne arată că şi în prezent are loc aceeaşi dezbatere.

Jason Sudekis (“Saturday Night Live”, “Horrible Bosses”) îl interpretează pe Jake, şi Alison Brie (“Mad Men”, “Community”) o interpretează pe Lainey.
După ce si-au pierdut virginitatea reciproc aflându-se la colegiu, Elaine “Lainey” Dalton şi Jake se despart. Trec mai bine de 12 ani până cei doi se întâlnesc, din pură şansă, în afara unei clinici pentru dependență de sex – şi în cele din urmă ies împreună la o primă întâlnire adevărată. Lainey, încă este obsedată de o aventură mai veche şi anume Dr. Matthew Sobvechik (Adam Scott), iar Jake este un afemeiat notoriu, şi se pun de acord să menţină relaţia complet platonică – asigurată cu un cuvânt de siguranţă în eventuala situaţie în care comportamentul lor ar deveni prea sexual. Jake şi Lainey devin rapid prieteni buni, şi continuă să vorbească depre triumfurile romantice personale însă aventurile lor încep să-i apropie şi să-i facă să realizeze că între ei apare o atracţie reciprocă care nu mai poate fi ignorată.

În timp ce Sudekis şi Brie sunt amândoi foarte talentaţi şi simpatici, cultura pop învechită este cea care creează un sentiment ieşit din comun pentru privitor. Cât de des se face referire la Bobby Fischer, Anne Sullivan și Madame Butterfly în timpul conversaţiei? Şi expresia (“He’s the Pontiac Aztec of people”) poate fi cea mai bună expresie din film, dar cât de mult rezonează ea cu majoritatea audienţei? Dialogul este bogat şi comic şi orientat spre un public tânăr însă mai apar unele discrepanţe. Asemănările cu filmul “When Harry MET SALLY” vin sub forma unui ecran împărţit în timpul unei conversaţii (opus conversației telefonice dintre Harry şi Sally), şi scena inconfundabilă cu o sticlă de ceai seamănă izbitor cu scena cinei lui Sally din restaurant. Lipseşte inteligenţa şi sufletul, lucruri răspândite în 1989. Deşi contemporan, este lipsit de subtilitate şi nuanţă. Probabil este intervenţia lui Will Ferrell şi Adam McKay, care pun accent pe fazele comice şi mai puţin pe conţinut.

Îşi oferă sprijinul în film şi Amanda Peet, ca şef şi idila lui Jake; Jason Mantzoukas şi Andrea Savage, cuplul căsătorit care contribuie la cele mai amuzante scene din film (apar la finalul filmului). Natasha Lyonne, Margarita Levieva, şi Katherine Waterston (ca soţia doctorului) contribuie de asemenea.

Deşi sunt situaţii comice (un lucru bun), în cazul acestui film ca şi în recentul film al lui Amy Schumer “Trainwreck” evidenţiază observaţii sociale prezente, care dacă sunt precise, cu greu pot contribui la relaţii moderne de succes (un lucru care nu e amuzant).

Trailer