[Cronica] – Midnight Son (2011)

Filmul are la baza acelasi basm repetat la fiecare adaptare cu si despre vampiri. Un film extrem de inventiv care pune o nouă perspectivă asupra problemei vampirismului.„Fiul de la miezul nopții” abordează această problemă fictivă eliminând o mare parte din farmecul pe care am ajuns să-l cunoaștem și o înlocuiește cu problemele suferinței și bolilor sociale.

Midnight Son vorbeste despre basmul lui Jacob (un tanar izolat) care este  alergic la lumina soarelui. Lumea lui incepe sa prinda contur cand o intalneste pe Mary un barman local de care se indragosteste. Jacob este un fel de Edward (Twilight) care cu cat incearca sa se fereasca de sangele uman cu atat starea lui incepe sa se agraveze. Isi doreste sa isi tina identitatea ascunsa pentru a nu fi descoperit ca suspect al crimelor locale. Lăsând o arsură cicatrice pe braț, el a reușit să-și schimbe viața pentru a satisface cerințele handicapului său particular. Lucrând ca paznic de noapte și păstrând micul său apartament acoperit în timpul zilei, îl ține departe de pericol.

Marea majoritate a filmelor cu vampiri descriu relatia dintre un vampir si un muritor insa chimia dintre ei nu este peste tot aceeasi. Spre deosebire de Twilight, la alte filme mai vezi sange, crime, colti si acea scena cand un vampir bea din sangele unui muritor. Aici, Jacob mi-a plăcut mai mult ca Edward. Mary reuseste sa-l scoata din viziuna indeplinindu-i dorinta sa in legatura cu pictura. Ea găsește admirație în picturile picturilor cu soarele lui Iacob (în ciuda faptului că Jacob nu a putut să privească soarele vreodată) în timp ce acestea se ridică într-o dramă tulbure care este contaminată de boala lui Iacov.

„Fiul de la miezul nopții” reușește foarte mult cu această abordare ascunzând cumva sub suprafața sa o poveste abstractă de dragoste. Daca va plac filmele cu vampiri acest film este cel mai potrivit pentru iubitorii de fantasy.

Lasă un răspuns