„It is only with the heart that one can see rightly. What is essential is invisible to the eye”

„The Little Prince”  s-a dovedit a fi o reinterpretare drăguţă şi în respect cu povestea clasică, care foloseşte într-un mod foarte simpatic două tehnici de animaţie diferite şi împreună cu o poveste ce este transmisă într-o manieră lentă. Poate că îi lipsesc momentele de acţiune ce apar în majoritatea animaţiilor recente dar arată mesajele importante despre valorile vieţii din povestea lui Saint-Exupery, iar acest lucru îl transformă într-un film ideal de văzut cu familia.
Publicat în 1943, „The Little Prince”  este inspirat din povestea reală a unei catastrofe aviatice în care a fost implicat un autor, al cărui avion s-a prăbuşit lângă deşertul Sahara în aproprierea Deltei Nilului. Din acel loc a scris o poveste în care un pilot de avion întâlneşte un băieţel interesant cu păr blond ce susţine că vine de pe un asteroid îndepartat (B-612) înainte de a zbura către alte planete printre care şi Pământ.
Aparent, filmul nu a fost o adaptare directă a cărţii din moment ce materialul nu era suficient de lung pentru a fi transformat într-un film. Realizatorii filmului au adăugat o poveste, în stilul Disney, cu o fetiţă a cărei viaţă este monitorizată atent de mama ei. La un moment dat, fetiţa întâlneşte un om în vârstă excentric ce locuia alături. El îi dă fetiţei nişte pagini unde poate citi povestea Micului Prinţ şi poate admira diverse desene Saint Exupery. O serie de aventuri la care ia parte fetiţa sunt adăugate şi acestea reuşesc să facă filmul mai interesant deoarece iau cadrul de pe povestea Micului Prinţ şi o mută la un nivel mai apropiat de înţelegere al audienţei.
Distincţia dintre cele două lumi, cea reală şi cea a Micului Prinţ este prezentată foarte clar. Impreună cu fetiţa şi omul bătrân, regizorii folosesc nişte caractere cu ochii mari, o animaţie ce reprezintă omul într-un mod mai modern; dar când ajungem la povestea Micului Prinţ se dovedeşte a fi construită vizual dintr-un băieţel din hârtie. Nu mi-am imaginat vreodată că această tehnică de animaţie poate fi eficientă pentru un astfel de film. Dar îi adaugă un strop de magie.
Este un lucru bun că scriitori nu au creionat o poveste contemporană în similitudine cu cea a lui Saint-Exupery, pentru că în acest mod povestea Micului Prinţ a reuşit să fure toate atenţia. Povestea fetiţei a avut rolul de a fi un mediator al celei cu Micul Prinţ cât şi de a întări mesajele acesteia. A creşte nu înseamnă nimic greşit dar întotdeauna trebuie să ne amintim de inocenţa copiilor, de acea viaţa simplă, lipsită de probleme şi în special de bucuria de a fi copil. Dacă nu ai avut o copilărie fericită aminteşte-ţi că niciodată nu este prea târziu. Copilul există în fiecare dintre noi. Ai putea întotdeauna să înveţi să apreciezi viaţa prin ochii copiilor. Acesta este momentul să recuperezi acea perioadă. Acompaniaţi de fabuloasa coloană sonoră de Hans Zimmer şi Richard Harvey suntem purtaţi într-o lume calmă, lipsită de agitaţie.
Acest film poate fi o bună alegere pentru a fi vizionat seara atât de copii cât şi de adulţi, şi reprezintă o bună metodă de a te relaxa şi  de a uita de probleme. Mai mult decât a fi un film ce arată bine, lumea ar trebui să îl vadă pentru a descoperi greşelile societăţii în care trăim cu toţii. Nu de prea multe ori avem ocazia să vedem un film animat, destinat în general pentru copii, să trateze probleme importante ale lumii adulţilor. Aşadar ar trebui să mergem să îl vedem chiar şi doar pentru acest motiv. Ne trebuie mai multe filme de acest gen. Dar cu siguranţă toate meritele merg către Saint Exupery.

„The Little Prince” intră în cinematografe pe 4 decembrie şi este distribuit în România de InterCom Film

Trailer